Scorţişoara
În bucătăria vestică,
scorțișoara este mai des utilizată pentru deserturi și preparate dulci, pe când în bucătăria indiană, ea ocupă un loc de frunte în prepararea multor mâncăruri
Caracteristici
O scurtă istorie
Cultivarea arborilor pentru scorţişoară
• Arborii din a căror scoarță se obține scorțișoara sunt cultivați timp de doi ani și apoi tulpinile sunt tăiate aproape de rădăcină. În următorul an, din fiecare ciot vor crește în jur de 12 noi vlăstari.
• Tulpinile tăiate trebuie procesate imediat după recoltare, cât timp scoarța interioară este încă umedă.
• Scoarța exterioară este înlăturată, apoi tulpina este bătută cu un ciocan, pentru a disloca scoarța interioară. Aceasta este apoi extrasă în fâșii, care mai apoi sunt rulate în cunoscutele bețișoare de scorțișoară și apoi lăsate la uscat.
Valoarea nutriţională
Minerale
O lingură de scorțișoară (cassia) – adică în jur de 8 g – conține 1.4 mg de mangan, un microelement implicat în absorbția calciului, îmbunătățirea sistemului imunitar, precum și în metabolizarea carbohidraților și grăsimilor în organism.
Uleiuri esențiale
Aroma scorțișoarei se datorează unui ulei esențial ce se ridică la 1% din componența sa. Acest ulei este extras prin zdrobirea scoarței interioare și macerarea ei în apă de mare și distilarea compusului obținut. Uleiul esențial are o culoare aurie și un gust aromat ce lasă o senzație de încălzire, ce se datorează cinnamaldehidei.