Căpşunele
Cu o istorie de peste 2.200 de ani
căpşunii s-au găsit încă din cele mai vechi timpuri atât pe continentul european, cât şi pe cel american. Atât planta de căpşun, cât şi fructele sale, căpşunele, au efect antibiotic, bactericid, antiinflamator, tonic, nutritiv reminalizant şi de reducere a colesterolului, fiind deseori cultivată şi folosită şi în scop terapeutic, în afara celui culinar.
Istorie şi tradiţii
Primii căpşuni de grădină au fost cultivaţi în Franţa, la finalul secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, specii sălbatice de căpşuni au fost crescute încă din cele mai vechi timpuri, fiind menţionate în literatura de specialitate din Roma Antică. În acea vreme, căpşunele erau folosite pentru tratarea melancoliei, leşinului, inflamaţiilor, febrei, inţiilor, mirosului neplăcut şi a multor altor afecţiuni.
Beneficii
În scop terapeutic sunt folosite atât frunzele, cât şi rizomul şi fructele căpşunului. Planta şi fructele sunt bogate în vitamine (C, B1, B2, E), acid salicilic, elagic şi pantotenic, proteine, săruri de potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, sodiu, proteine şi zaharuri. Astfel, căpşunele sunt recomandate pentru tratarea reumatismului, afecţiunilor renale, gutei, constipaţiei, hipertensiunii arteriale, tulburărilor hepato-biliare, eczemelor, insomniilor, acneei, obezităţii şi a multor altor afecţiuni. Acestea pot fi consumate atât proaspete, cât şi uscate, murate, în compot, gem sau dulceaţă. De asemenea, pot fi depozitate proaspete pentru câteva zile în frigider sau pot fi congelate pentru aproximativ 7 – 9 luni.
Prepararea şi depozitarea căpşunelor
• Pot fi consumate proaspete, uscate, murate, în compot, gem sau dulceaţă.
• Pot fi depozitate proaspete în frigider pentru câteva zile, după ce sunt uscate şi curăţate de codiţe.
• Pot fi congelate şi păstrate astfel pentru aproximativ 7 – 9 luni
• Pentru congelare, acestea trebuie spălate şi uscate în prealabil, putând fi îngheţate atât fierte, cât şi în stare naturală.